Azi am revazut filmul Pretty woman. Butonam posturile TV si nu m-am putut abtine. Face parte din categoria filmelor pe care le pot revedea la nesfarsit. E din 1990, nu-mi vine a crede ca a trecut atata timp, dar e genul de poveste in care nu crezi, dar iti place sa te amagesti singura pe tine cate o data, why not? Totusi romantismul odata intrat in oase, cu greu mai iese 
Cred ca, daca compar cu filmele rusesti clasice, a devenit ceva de genul Ирония судьбы или с легким паром, film in care stii toate replicele si finalul pe de rost, dar iti place sa-l revezi din cand in cand.
Tot din categoria aceasta este si What women want. Sunt sigura ca mai sunt, o sa mi le amintesc pe rand si le postez aici, sub tag-ul ‘filme’.
Filed under: General
a inceput Blogovat-2010. 17 postari pe blogosfera.md. 18 cu al meu deja. SI asta numai cele cu Voteaza sau Blogovat in titlu 
Incepand cu anuntul lui Victor la 00:00:38 si tot asa. Sa inteleg ca pana la 8 martie numai despre asta o sa citim?
Sunt prea moroconoasa azi, ma duc sa vad ce bloguri noi mai sunt si sa… votez, desigur
Filed under: General
Relația mea cu blogul acesta se aseamănă foarte mult în ultimul timp cu modul în care comunic cu cunoscuții mai vechi. La început, de cele mai multe ori, nu-i suni pentru că nu ai ce spune de fapt, în afară de faptul că îți merge bine, că te-ai văzut cu colegii din a XII-a B și că, uite ți-a trecut răceala ceea în sfîrșit. Așa că nu suni o dată la anul nou, apoi te faci a uita să răspunzi la un mesaj primit Paști, pe care l-ai mai primit de la vreo cinci persoane, apoi – nu suni de ziua de naștere, deși îți aduci aminte cînd anume este. Apoi, dacă n-ai dat de atîtea ori semne de viața, eviți să suni pentru că nu vrei să auzi ce nesimțit ești că nu ai apărut pînă acum. Și tot așa.
La ce bun această introducere? Pentru că e la fel ca și cu blogul: după ce nu am scris o perioadă pe blog, îmi era tot mai greu să deschid un post nou, să revin oarecum, deși nu am plecat nicăieri. Apoi trece atît de mult timp, încît nici nu mai știi dacă se merită să revii la ceva ce se prăfuiește undeva pe raft și fără de care ai trăit atîta timp. Apoi s-a întîmplat ceva simplu, dar nou pentru mine: am înțeles că pentru a realiza ceva, trebuie în primul rînd să știi ce vrei, să-ți pui scopul concret și să faci pași mici, dar fermi, cît mai des, cît mai mulți. Anume așa am reușit în ultima jumătate de an să-mi văd mai multe visuri împlinindu-se. O să scriu neapărat despre aceasta, dar după ce o să se îndeplinească și ceea ce mi-am pus în gînd pentru 2010. Și nu doar în gînd, ci în acțiuni concrete. Așa că aplic aceeiași regulă și pentru blog. I am back:)
Cît despre cunoscuții mai vechi – cînd mă sună, îmi mușc limba înainte de a scoate vreun reproș că au dispărut din viața mea și mă bucur să comunic cu ei.
Filed under: blogging
Recunosc, cred ca intru mai des pe Blogosfera moldoveneasca decat pe propriul blog, asa ca nu puteam sa nu vad asa-zisa analiza de la inaltimea unui zbor de avion (sper ca nu era cel de pe ruta Chisinau-Timisoara) a dlui Cojocari. Prima mea reactie a fost sa-i scriu n raspuns piperat, cu logica mea de femeie de existenta careia se indoieste tare mult, dar apoi am renuntat. Asa o patesc cei care isi scot in rufele in public. Ce-am cautat … Adevarul e ca nu poti sa zici ca nu te astepti, dar la critica constructiva, la tema, dar nu la ceva de genul mi se pare haios faptul ca o femeie vrea sa se conduca in viata de logica. Asta chiar face parte din categoria glumelor proaste de genul ‘Merg pe drum un om si o femeie’. Bine ca recunoaste ca este misogin. Dar nu merita mai multa atentie, iar cum de maine se incepe postul, asa ca mai bine le cer iertare tuturor in fata carora am gresit !
Filed under: General, Intre noi fetele | Etichete: de-ale cuplului, fabrica de staruri, femei
Neavand ce face (mai bine zis de prea multe) ma uit la concertul de la Fabrica de Staruri. N-o sa comentez si adaug la ce s-a mai spus, dar si sa tac nu pot. In primul rand, imi pare mie, ori invitatii din juriu nu canta live? Unii cel putin. Pentru ca daca e asa, atunci e cam bataie de joc, sa critici concurentii, iar tu numai sa dai din buze? Azi insa mi s-a parut ca si o concurenta a cantat playback.
Si ceva ce nu tine direct de concurs, ci de eterna controversata relatie intre sexe. Andreea Raicu o ispiteste pe o concurenta de ce s-a certat in aceasta saptamana cu prietenul. Apoi o intreaba daca este in sala. Il cauta cu camera, iar el … se ascunde. Se apleaca, sa nu-l vada nimeni. Dar camera e insistenta, n-o pacalesti cu una cu doua. Il urmareste pana iese la lumina. Imbracat sport, cu chipiu, cu mainile in buzunar. Nu am nimic contra, dar cred ca mai bine ii statea daca venea cu un buchet de flori si in loc sa se ascunda, le dadea cu un gest frumos prietenei sale. Mi-a parut rau si mi s-a facut jale de toate fetele noastre (inclusiv de mine), care merita mai mult dar se multumesc cu putinul.
In sfarsit problema migratiei cu care se confrunta populatia din Moldova apare in atentia publicului din lumea intreaga. Si nu prin comunicate de presa sau istorii despre trecerea ilegala a frontierei ascunsi in vagoane de tren sau sub masini, ci in imagini. In imagini sfasietoare dintr-un sat din regiunea Orheiului Vechi, in care drama unor copii ai caror mama este plecata si indiferenta celor din jur fata de soarta lor se impleteste intr-un mod spectaculos cu traditia si cu farmecul naturii. Satul moldovenesc, dar nu cel de acum, ci traditional, asa cum il cunosc din copilaria mea, este surprins perfect. Jos palaria! Atatea elemente cunoscute, pana la durere as spune chiar. Beciul tipic, fantana, cada de spalat rufe si sapunul ‘hozaistennyi’ care se lipeste, vitelul care ori te taraie dupa el in lunca, ori nu vrea sa se miste nici in ruptul capului, caprele, chiar paharul din care bea lapte, acel ‘bacalas’, nici nu stiu cum sa-i zic corect, dar sunt sigur ca era pana nu demult in peste 90 la suta din gospodariile moldovenesti. Atatea gesturi pe care numai cel care le cunoaste le intelege: pieptanatul fetitei, datul pe datorie, lumanarile pentru sanatate ori pentru raposati. Dar cum vorbesc copiii! Nimic fals, ca toti noi candva si ca multi altii acum. Eu fac parte din oamenii care au nevoie in primul rand sa auda, asa ca multe filme asa si le ‘privesc’ – ascultandu-le. Privind acest film, cu foarte putine cuvinte, dialoguri, am inteles ce inseamna FILMUL, in care imaginile si muzica vorbesc, desfasoara subiectul, au fisecare o semnificatie aparte si sunt simboluri. Muzica merita aplauze aparte! Cat face numai Maria Tanase la sfarsit, un sfasietor ‘Cine iubeste si lasa…’ Intr-adevar, mai sugestiv decat atat, nu stiu ce poate fi.
Asa am crezut deodata. Am spus ‘Iesi’, am inchis usa, am stins lumina, am incuiat cealalta usa, m-am asezat acolo de unde ma ridicasem mai putin de un minut in urma si am continuat sa incarc un file pe torrents. Mi-am reluat viata de acolo de unde o lasasem, de parca nimic nu s-a intamplat. Dar ce s-a intamplat de fapt? citeste mai departe daca vrei sa stii ce se intampla in capul unei femei
Imi schimb urgent parolele de peste tot. Si nu incercati sa-mi spargeti contul ca am schimbat-o deja!
lista de 10 parole extrem de utilizate:
1. password
2. 123456
3. qwerty
4. abc123
5. letmein
6. monkey
7. myspace1
8. password1
9. link182
10. (prenumele persoanei respective, de pilda “Ioana” sau “Nicoleta”)
pe urmele acestui articol
Si ca sa fiu mai precisa, asta ar insemna parolele de la Facebook, hi5, odnoklasniki, torrents, fliqr (cred ca nici nu mi-o mai amintesc de fapt:), delicious si inca ar mai fi!
Spre marea mea rusine am gasit in biblioteca mea o singura carte de-a lui Grigore Vieru. Este in grafie chirilica. ‘Taina care ma apara’, 1983. Ce ironie, o editie revazuta cu acelasi titlu a aparut in acest an. La anumite pagini sunt foite. Ma chinui sa inteleg de ce anume la acele poezii, pana cand vad ca este scris pe foi: catren, vers liber, sextina, rima incrucisata. Intreaga gama intr-un singur volum.
Iar in carte pe o fila rupta dintr-un caiet de matematica, o poezie pe care am scris-o in anii adolescentei. creatie proprie
