De la o draga luni astept vinerea. Apoi ma iau cu lucrul si uit. Numai vineri seara imi vin in fire si savurez din plin odihna bine meritata. Foarte rar o sa ma prinzi vineri seara asupra lucrului, pe care de altfel il am din plin planificat si pentru vineri seara, dar si pentru sambata si duminica. Dar nu pot sa ma concentrez sa fac nimic, dupa cate vad kilogramele de hartii aduse de la birou se vor duce inapoi luni, nedespachetate. Deschid pagina dupa pagina web, revin la posta, si iar la pagini si tot asa. Cred ca trebuie sa ma ridic de pe pat cu tot cu laptop si sa ma mut la masa. Nu e chiar comod, dar efectiv sper.
Dar sa revin la vineri seara: poti sa stau pana tarziu fara a ma gandi ca ma trezesc maine dimineata, simt ca sunt obosita si ca ma odihnesc. SI mai e ceva – planurile pentru week-end. Niciodata nu-mi fac planuri indraznete, dar numai gandul ca ai doua zile la dispozitie, 2 zile intregi cand ai putea reusi sa faci atatea! Sambata deja e altceva – am avut o zi intreaga libera care incet – incet s-a transformat in noapte. Seara de sambata nici n-o simt. Iar cea de duminica o inabusa regretele – maine iar e luni. Iar gandul ca cele doua zile au zburat prea repede si fara rezultate vizibile ori palpabile nu ma inveseleste. De aceea si imi place seara de vineri cand sperantele au dreptul la viata.
