Astazi am gasit un anunt perfect pentru a aplica la studii peste hotare. Perfect pentru cei care au asemenea scop. Dar nu am sa aplic. De ce? Nici eu nu stiu de ce. Cred ca asi putea face o lista intreaga de motive ‘pro’, dar una la fel de mare cu ‘contra’. De fapt, cochetez de mult cu aceasta idee – de a pleca la studii peste hotare. Imi place sa stiu ca am asemenea optiune, ca o voi face-o intr-o zi. Desi e tot mai putin probabil. La inceput nu gaseam un anunt potrivit, in plus limba engleza a fost si ramane o alta problema: nu am dat testul TOEFL niciodata, desi o data am facut chiar si un curs pregatitor si eram foarte aproape de examen. Apoi au inceput obligatiile de serviciu, treburi importante pe care nu le poti lasa balta. A urmat (si ramane in vigoare) o relatie care nu se stie daca ar rezista unei despartiri de vreo 3-4 ani. Si pe care nu vreau s-o testez in felul asta. Pana cand. Insa imi place sa cred ca asi putea, ca inca ‘mai pot’. Nu in zadar se spune ca traim atat cat visam. Cred ca cu cat ‘inaintam’ in varsta cu atat mai multe vise de acest fel, aflate pe lista ‘intr-o zi voi…’ apar, dar unele se evapora definitiv. De exemplu, pentru mine a murit visul de a deveni Miss Moldova intr-o zi 
Dar asi putea participa la Missis candva asa ca… inca nu e totul pierdut.
Cred ca fiecare persoana are asemenea vise, care sunt mai mult de retrospectiva: ‘Daca as vrut, as fi putut’ sau ‘Intr-o zi voi face aceasta neaparat’. Este un fel de sistem de autoaparare, care face ca imaginea de sine pe care o avem sa reziste in fata loviturilor sortii, sa putem supravietui.
P.S. Anuntul este aici, cu termenul pana la 20 octombrie 2008, daca cineva este interesat: http://www.soros.org/initiatives/scholarship/focus_areas/doctoral/guidelines
