Spre marea mea rusine am gasit in biblioteca mea o singura carte de-a lui Grigore Vieru. Este in grafie chirilica. ‘Taina care ma apara’, 1983. Ce ironie, o editie revazuta cu acelasi titlu a aparut in acest an. La anumite pagini sunt foite. Ma chinui sa inteleg de ce anume la acele poezii, pana cand vad ca este scris pe foi: catren, vers liber, sextina, rima incrucisata. Intreaga gama intr-un singur volum.
Iar in carte pe o fila rupta dintr-un caiet de matematica, o poezie pe care am scris-o in anii adolescentei.
O scriu mai jos, pentru ca unde, daca nu aici, unde sunt gandurile pe care nu le impartasesc cu nimeni.
E-o singura planeta-n Univers
De dragoste incinsa c-o scanteie.
Cantand iubirea intr-un vers,
Aprinzi scanteia tu, femeie!
E-o singura fiinta pe pamant
Ce se jertveste fara ca sa vreie.
Prin nastere aceasta-i harazit,
Fiinta unica esti tu, femeie!
E-o floare singura-n campie
Si-albina e ce face-un fagure de miere.
Dar flori si albine-n camp avem o mie
Si floare, si albina unica esti tu, femeie!
E-o singura creatie divina
Cu tot ce a putut mai bun sa ieie
Din sfanta raiului gradina.
Tu nemurirea ne-o aduci, femeie!
2 comentarii so far
Lasă un comentariu
Blogul meu - al unei Loggiste. Ganduri pe care nu le impartasesc cu nimeni... 
L-am invatat pe Vieru in liceu, analizind forma poeziei, felul rimei si tot asa, pe cind el a fost pentru noi, pentru toti cei care l-au iubit, poate inconstient, un mare pastor al neamului. ma intreb, ce ne vom face fara dinsul ?
Comentariu de Oxana Greadcenco ianuarie 20, 2009 @ 12:31 amAi dreptate, acum cel putin sper ca vor studia mai mult poezia lui si-l vor aprecia la valoarea pe care o are!
Comentariu de loggista ianuarie 20, 2009 @ 12:08 pm