In sfarsit problema migratiei cu care se confrunta populatia din Moldova apare in atentia publicului din lumea intreaga. Si nu prin comunicate de presa sau istorii despre trecerea ilegala a frontierei ascunsi in vagoane de tren sau sub masini, ci in imagini. In imagini sfasietoare dintr-un sat din regiunea Orheiului Vechi, in care drama unor copii ai caror mama este plecata si indiferenta celor din jur fata de soarta lor se impleteste intr-un mod spectaculos cu traditia si cu farmecul naturii. Satul moldovenesc, dar nu cel de acum, ci traditional, asa cum il cunosc din copilaria mea, este surprins perfect. Jos palaria! Atatea elemente cunoscute, pana la durere as spune chiar. Beciul tipic, fantana, cada de spalat rufe si sapunul ‘hozaistennyi’ care se lipeste, vitelul care ori te taraie dupa el in lunca, ori nu vrea sa se miste nici in ruptul capului, caprele, chiar paharul din care bea lapte, acel ‘bacalas’, nici nu stiu cum sa-i zic corect, dar sunt sigur ca era pana nu demult in peste 90 la suta din gospodariile moldovenesti. Atatea gesturi pe care numai cel care le cunoaste le intelege: pieptanatul fetitei, datul pe datorie, lumanarile pentru sanatate ori pentru raposati. Dar cum vorbesc copiii! Nimic fals, ca toti noi candva si ca multi altii acum. Eu fac parte din oamenii care au nevoie in primul rand sa auda, asa ca multe filme asa si le ‘privesc’ – ascultandu-le. Privind acest film, cu foarte putine cuvinte, dialoguri, am inteles ce inseamna FILMUL, in care imaginile si muzica vorbesc, desfasoara subiectul, au fisecare o semnificatie aparte si sunt simboluri. Muzica merita aplauze aparte! Cat face numai Maria Tanase la sfarsit, un sfasietor ‘Cine iubeste si lasa…’ Intr-adevar, mai sugestiv decat atat, nu stiu ce poate fi.
Insa imi pare insa ca regizorul a jertfit din a prezenta adevarul pentru a impresiona si frapa. De ce? Pentru ca satul moldovenesc, chiar daca este parasit masiv de catre populatie, cu drumuri distruse, s-a schimbat mult sub influenta are multe suflului european al banilor migratiei: antene parabolice, acoperisuri de tigla, garduri de trei metri, automobile luxoase, baruri etc. In film din toate acestea apar doar ‘spaghetti’.
In timp ce urmaream filmul, nu ma parasea gandul ca a fost prezentat in mai multe tari europene si incercam sa-i vad cu ochiul lor. Multi nu stiu unde este Moldova, ce prezinta. Ma tem ca filmul nu le spune prea multe, ci adanceste impesia ca suntem o tara parasita de soarta, in care oamenii isi lasa copiii mai mici de 10 ani singuri acasa, iar cei din jur le dau mancare pe datorie. Tara in care barbatii isi lasa femeile sa se duca la un Don Pedro si nu ca nu incearca sa le intoarca inapoi, ci pe de-asupra il jelesc pe concurent. Cat n-ar fi de strasnice, sunt adevaruri, dar scoase din context intr-un fel, nici nu ne putem astepta probabil ca un singur film sa prezinte toate aspectele acestei drame pe care o traim cu totii de mai bine de un deceniu. De aceea imi pare ca pentru noi, care traim in aceasta realitate si chiar am devenit indiferenti si ne-am obisnuit, filmul este bucata de puzzle care intregeste imaginea si ne arata cat de grav este impactul migratiei. Asa ca e mai mult decat binevenita prezentarea filmului in mai multe localitati, sper sa fie suficient de mediatizat si sa ajunga la toti.
Exista insa foarte mult adevar in acest film. La inceput ma gandeam ca oricat de grava nu ar fi situatia, nu se intampla ca copiii chiar atat de mici sa ramana fara supraveghere si aceasta m-a impiedicat sa percep cele vazute ca fiind reale. Pe urma mi-am dat seama ca chiar daca raman in grija altui parinte, a unei rude, a buneilor sau a copiilor mai mari, copiii pierd din ce au mai de pret, copilaria, pe spatele lor cazand grijile parintilor plecati. In timpul vizionarii tot auzeam niste fete in spatele meu comentand de ce toata munca o face baietelul, fetita doar jucandu-se. Inca un simbol, despre care as putea scrie o pagina intreaga, dar nu vreau.
Asa ca nu-mi ramane decat sa spun ca filmul „Arrivederci” al regizorului Valeriu Jereghi va fi prezentat în perioada 12-15 februarie curent la cinematograful „Odeon” din capitală, după încheierea turneului european. În lunile februarie-martie, pelicula va fi proiectată şi la Edineţ, Soroca, Bălţi, Ungheni, Călărăşi, Leova, Cahul, Tighina şi Tiraspol. Sa va faceti timp sa-l vedeti!
6 comentarii so far
Lasă un comentariu
Blogul meu - al unei Loggiste. Ganduri pe care nu le impartasesc cu nimeni... 
Am vast filmul nu face nici 2 bani, plin de gafe, si aiurea, nu sunt luminari in vinzare pentru sanatate si penru morti,se vede ca filmul e facut de Oameni care nu au trait la tzara, si oaia nu se mulge printr-o parte da pe din urma, si kite si mai kite, nu merita cei 20 DE LEI
Comentariu de jorik februarie 13, 2009 @ 3:30 amBine ai revenit 😉 Nu am vazut filmul dar am sa-l caut caci am auzit multe lucruri interesante despre el.
Comentariu de Ion februarie 13, 2009 @ 10:36 amIon, merci! Eu vad ca si tu ai revenit in forta! s-o tii tot asa 😉
Comentariu de loggista februarie 13, 2009 @ 9:11 pmJorik, fix asa a zis cineva din sala, ca la vanzare sunt toate de-un fel 😉 Iti respect parerea, dar crezi ca filmele la Patria fac 100 de lei? 20 de lei acestia macar ii investesti in Moldova.
Comentariu de loggista februarie 13, 2009 @ 9:15 pmNici eu n-am vazut filmul 🙂 dar am sa-l privesc pare a fi interesant.
Comentariu de nadiusha februarie 22, 2009 @ 3:24 pmParerile sunt impartite, din ce am adunat pana acum, dar eu il recomand. Parca auzisem ca il vor mai arata, tot la Odeon, asa ca reusesti 😉
Comentariu de loggista februarie 22, 2009 @ 10:59 pm